Gigantul din penumbră – Walter Hofer

Omul fără de care săriturile cu schiurile nu ar fi un sport atât de bine organizat și structurat, austriacul Walter Hofer este unul dintre elementele esențiale în bunul mers al Cupei Mondiale. Deși uneori acesta pare să reducă spectacolul competițiilor, preferând să coboare bara de start, astfel punând pe primul loc integritatea sportivilor, Walter Hofer rămâne un om demn de laudă, întrucât își consumă toate resursele în scopul dezvoltării acestui sport.

Spre fericirea noastră, directorul FIS a acceptat să iasă din penumbră preț de câteva minute și să acorde un interviu unui blogger turc, Sirin Gueven, care scrie la rândul său despre ski jumping. Mai jos, traducerea integrală a întrebărilor și răspunsurilor:

Sirin Gueven: Ski jumping-ul este sport, dar de asemenea afacere și distracție. În cazul în care condițiile meteorologice sunt dure, trebuie să decideți continuarea sau oprirea competiției, având în vedere informațiile primite din partea echipei. Cum abordați acest lucru când sunteți criticat pentru o anumită decizie?

Walter Hofer: Mai bine ți-aș da niște informații detaliate ca să poți înțelege mai bine structura noastră organizațională. Am condus juriul competiției timp de mai bine de 15 ani, dar de câțiva ani încoace sunt un fel de supervizor pentru juriu. Juriul constă în trei persoane – delegatul tehnic, asistentul delegatului tehnic și șeful competiției. Eu nu sunt membru al juriului. Acum sunt capul așa-numitului „Management al competiției”, care acționează dacă deciziile care sunt luate de către juriu nu sunt în conformitate cu regulamentul.

De exemplu, dacă trei membri ai comisiei de jurați sunt nevoiți să oprească competiția, indiferent de motiv, atunci eu sunt responsabil să decid amânările, întreruperile, anulările ș.a.m.d. În plus, trebuie să anunț aceste decizii publicului și de aceea mă vedeți pe mine în acele momente. Dar nu eu sunt cel care ia toate aceste decizii. 

Într-o altă ordine de idei, juriul are sarcini și obligații și trebuie să monitorizez dacă ele sunt executate corect. Dacă orice decizie nu este regăsită în regulament, este responsabilitatea mea să acționez mai departe și să sfătuiesc juriul. Acest lucru este important, fiindcă nu pot acționa legislativ și executiv simultan. Atât timp cât competiția decurge lin, juriul este în acțiune. Dacă o situație care împiedică desfășurarea competiției, iar juriul alege să stopeze întrecerea, atunci eu intru în acțiune.

De aceea comentatorii și spectatorii se enervează pe mine atunci când o anulare sau un restart sunt necesare. Dar acest lucru este corect, pentru că ia presiunea de pe umerii juraților. Știu că aceste hotărâri nu sunt foarte populare, câteodată.

A doua cea mai importantă informație este că sunt înconjurat de parteneri foarte profesioniști. Miran Tepes, de exemplu, este extrem de grijuliu și foarte experimentat. La fel este și Sepp Gratzer sau ceilalți oficiali nominalizați. Toți sunt ex-săritori cu schiurile sau foști antrenori. Desigur, există interese diferite într-o competiție: sponsori, organizatori, TV, agenții, asociații naționale. Dar aceasta nu reprezintă o problemă pentru noi întrucât FIS nu deține drepturile TV sau de marketing ale evenimentelor din cadrul Cupei Mondiale.

Așadar, nu simțim nicio presiune din această direcție. Este vorba întru totul despre sport. Dar, în mod cert, nu toată lumea poate fi mulțumită cu deciziile noastre. Unii sunt în avantaj, alții nu – face parte din sport. Poți să judeci ușor pentru tine însuți: ți-ai putea imagina că am rămâne în pozițiile noastre pentru un timp atât de îndelungat dacă sportul nu ar juca cel mai important rol?

Un alt punct este emoția. Încerc, și trebuie să învăț în fiecare zi, să nu iau niciodată decizii bazându-mă pe inimă și sentimente. Doar realități raționale. Cifrele sunt importante. Decizia nu poate fi diferită, indiferent dacă în tribune se află 30,000 de spectatori sau 300. De fapt, aceasta este adevărata provocare a muncii noastre: deciziile trebuie întotdeauna bazate pe siguranță și corectitudine.

SG: De ce săriturile cu schiurile? Nu vă cunosc cariera în totalitate, dar, de exemplu, de ce nu schi alpin sau patinaj?

WH: Acest lucru a fost accidental. Voiam să devin fotbalist și am jucat mai bine de 15 ani, dar nu în ligi importante. Nu am fost foarte talentat, ci doar pasionat și entuziast. Și am iubit sportul. Întâi, am fost într-o școală comercială, dar am vrut să aflu mai multe despre sporturi. De aceea, am ales să îmi dau demisia la vârsta de 25 de ani pentru a putea merge la Salzburg, ca să studiez sporturi și psihologie. Desigur, a trebuit să-mi finanțez studiile pe cont propriu și m-am orientat spre un job.

De asemenea, am făcut practică ca maseur și văzusem un anunț pentru un loc de muncă la Asociația Austriacă de Ski. Căutau un student tânăr care să aibă cunoștințe pentru a lucra cu săritorii cu schiurile, în mod special în domeniile antrenament fizic, relaxare, antrenament psihic ș.a. Acestea au fost exact domeniile mele și au fost independente de sportul acesta, mai întâi. Aș fi putut să fac aceste lucruri în orice sport.

Am început să studiez viziunea „mea” asupra acestui tip de sport și am învățat bazele antrenamentului profesionist. După zece ani ca membru al staff-ului de antrenori, șase ani pentru austrieci și patru pentru germani, mi s-a cerut să aderez la FIS în poziția de coordonator profesionist al săriturilor cu schiurile. Această funcție a evoluat de-a lungul anilor, și încă o face. Dar deja am vorbit prea mult despre mine. Am fost de asemenea profesor adjunct în managementul evenimentelor în cadrul Universității din Salzburg.

SG: Care țări au investit mult în acest sport, recent, de exemplu în facilități pentru antrenamente, antrenori, organizarea de evenimente și programe de dezvoltare?

WH: Din punct de vedere istoric, sunt cinci „jucători” mari: Germania, Norvegia, Finlanda, Austria și Japonia. Aceste națiuni au avut cea mai mare cunoaștere teoretică pentru că facultățile se ocupau de acest sport și majoritatea fabricanților de ski erau din acele zone. În anii recenți, am fost capabili să contrabalansăm puțin acest avantaj și să sporim numărul țărilor care se descurcă bine în acest sport. Există Polonia, Slovenia, Elveția și Cehia. Și acum sperăm ca și altele să reușească, precum: Rusia, Kazahstan, Franța ș.a.m.d. Și, să sperăm, câteva state care acum încearcă să dezvolte ski jumping-ul: Turcia, Coreea de Sud și China. Și să nu le uităm pe SUA și Canada.

SG: Ski jumping-ul încă se dezvoltă, regulile se schimbă constant, noi tehnologii sunt folosite, un nou format de competiție a fost testat în vară (n.r. vara anului 2014). La ce altceva putem să ne așteptăm?

WH: Există o multitudine de idei și gânduri, dar ca să fiu sincer, marile schimbări au avut loc acum 10-15 ani. Atunci, am făcut săriturile cu schiurile un sport mai sigur și mai corect. Acum, regulile referitoare la format, echipament, organizare sunt schimbate prin pași mici. Vara este perfectă pentru noi să testăm modificările și să vedem dacă ceva poate fi folosit și pe timp de iarnă. Pentru moment, ne concentrăm mai mult pe îmbunătățirea mediului pentru atleții noștri și tehnicienii lor, pe infrastructură etc. Acest fapt nu este atât de important și interesant pentru media, dar lucrăm constant în aceste domenii.

SG: În opinia dumneavoastră, care arenă are cea mai unică atmosferă, din perspectiva unui atlet și a unui spectator?

WH: În zilele noastre sunt mulți organizatori care sunt capabili să creeze propria lor atmosferă. Nu poți să compari Zakopane, Willingen, Oslo, Turneul Celor 4 Trambuline, Vikersund sau Planica. Fiecare locație este diferită și are o atmosferă minunată.

SG: Există oportunități pentru oamenii care sunt interesați să lucreze în evenimentele de sărituri cu schiurile, exceptând voluntariatul?

WH: Da, orice este posibil. Întotdeauna avem voluntari care lucrează cu numeroși organizatori și în domenii variate. Fiecare persoană interesată trebuie să contacteze organizatorul în mod direct. FIS are o administrație foarte mică, dar eficientă. Dar organizatorii au întotdeauna posibilități pentru persoanele interesate.

SG: Ce credeți dvs. – ce ar trebui Asociația Turcă de Ski sau membrii echipei Turciei să facă pentru a dezvolta și promova acest sport?

WH: În primul rând, asociațiile naționale sunt membre independente de FIS. Niciodată nu producem interferență în politicile lor, dar suntem întotdeauna dispuși să ne oferim expertiza și să ne facem cunoscute experiențele. Deseori, trimitem experți în inspecție, în cazul în care ni se cere. În ceea ce privește Asociația Turcă de Ski, sunt foarte încântat să văd dezvoltarea cea mai recentă. Am un sentiment foarte pozitiv că lucrurile se îndreaptă în direcția bună. Sunt destul de convins că atleții turci vor participa la competiții internaționale în viitorul apropiat.

SG: Aceasta este o întrebare personală, așa că voi înțelege dacă nu vreți să răspundeți la ea. Ce face Walter Hofer în viața sa privată?

WH: Două fetițe mici, care acum au devenit domnișoare în toată regula îmi consumă întreaga viață privată. Sincer, nu pot să separ viața privată de cea profesională. Avem un job pe care îl iubim și timpul de lucru nu este un factor care contează.

sursă foto: ocdn.eu

Povești de citit | sărituri cu schiurile