Ski jumping-ul feminin

Încă dinaintea startului Olimpiadei de iarnă de la Nagano 1998, reprezentantele săriturilor cu schiuri feminine au inițiat diverse petiții prin care cereau cu ardoare introducerea probei feminine în programul Jocurilor Olimpice. Din nefericire, demersurile le-au fost respinse de Comitetul Olimpic Internațional, prin intermediul unor decidenți care s-au folosit de anumite legi ambigue.

Necăjită, Lindsey Van – campioană mondială la sărituri cu schiurile în 2009 și una dintre puținele persoane care s-au consumat la propriu pentru viitorul acestui sport -, alături de alte treisprezece săritoare, au depus eforturi imense. Ele au dat în judecată Comitetul Organizator al Olimpiadei de la Vancouver 2010, acuzându-l de discriminare pe bază de sex, conform Constituției Canadiene. Curtea Supremă ”British Colombia” a decis că, deși cazul conținea într-adevăr un caz de discriminare, Comitetului  Olimpic Internațional nu îi erau impuse legile constituției statului Canada.

În ciuda faptului că ski jumping-ul feminin întrunea toate condițiile necesare pentru a fi inclus în repertoriul olimpic, situația a rămas suspendată, înghețată, în afara cadrului optim, oferit de Olimpiadă. Uneori, motivele tergiversării erau discutabile, dar întemeiate pe motive concrete, Gian Franco Kasper – membru al Comitetului Olimpic Internațional – afirmând că „sportul nu pare să fie potrivit pentru domnișoare din punct de vedere medical,” declarație retractată ulterior.

Istoria nescrisă a acestei discipline sportive îl prezintă pe acest Kasper ca fiind principalul împotrivitor al includerii săriturilor cu schiuri feminine în programul olimpic, argumentele referitoare la sănătatea sportivelor fiind contrate impetuos de Lindsey Van. De asemenea, Gian Franco Kasper a recurs și la aserțiuni cel puțin imature, spunând în 2005 următoarele cuvinte: „să fiu sincer, foarte puține domnișoare sunt într-adevăr pricepute în ski jumping.”

***

În 1862, cu aproape un secol și jumătate înainte de scandalurile incluziunii săriturilor cu schiuri în platforma olimpică, norvegianca Ingrid Olavsdottir Vestby a sărit șase metri, inițiind povestea ski jumping-ului feminin. Pe Holmenkollen și nu numai, începuseră organizări de competiții inter-săritoare încă de la finele secolului XIX, iar fascinația de a vedea și domnișoare practicând acest sport s-a extins printre oameni din numeroase țări.

Menținerea în viață a ramurii feminine s-a datorat și întrecerilor masculine, în care participau, fără știrea organizatorilor, și domnișoare deghizate, dar curajoase. În 1994, Evei Ganster i s-a acordat șansa de a performa o săritură de probă în cadrul Turneului Celor 4 Trambuline, iar Federația Internațională de Ski a remarcat capacitatea domnișoarelor de a zbura, organizând diverse competiții cu începere din acel an. Ușor-ușor, fenomenul a luat amploare, iar în 2000, Austria a fost prima țară care și-a întocmit o echipă feminină de ski jumping, exemplul fiindu-i urmat la scurt timp de state, precum: Norvegia, Japonia, Canada, Germania și Statele Unite ale Americii.

pop cults com lindsey van

Mult dezbătuta introducere a probei feminine de sărituri cu schiurile în cadrul Olimpiadei s-a finalizat cu succes parțial. La 6 aprilie 2011, Comitetul Olimpic Internațional a aprobat incluziunea probei în cadrul Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Sochi 2014. Totuși, reușita este, așa cum am spus, doar parțială întrucât ski jumping-ului feminin i s-a alocat un singur eveniment – cel individual, desfășurat pe trambulina normală -, în vreme ce ski jumping-ul masculin se bucură de trei puncte în programa olimpică – individual pe trambulina normală, individual pe trambulina mare și competiția pe echipe. Reprezentanții Federației Americane de Ski Jumping Feminin luptă în continuare pentru eliminarea oricărei urme de discriminare și cer egalitate în numărul de evenimente olimpice alocat celor două ramuri ale săriturilor cu schiuri.

Referitor la situația aprinsă în ceea ce privește Olimpiada și ski jumping-ul feminin, un fapt ironic demn de menționat este că Lindsey Van a stabilit recordul trambulinei K95 din Vancouver înaintea Jocurilor Olimpice din 2010, zburând 105,5 metri – mai mult decât orice altă săritoare, dar, atenție, și decât oricare alt săritor. Dacă ar fi fost transpus în competiția masculină, acest rezultat i-ar fi adus sportivei americane o clasare pe podium în întrecerea masculină din cadrul Olimpiadei.

olympic org

Drept urmare, în ciuda faptului că săriturile cu schiuri reprezintă un sport mult mai puțin pătat decât multe altele, istoria sa demonstrează și existența unor indivizi care s-au împotrivit ascensiunii sale și care au pângărit acest sport, prin expunerea și impunerea propriilor gânduri. Per total, putem să ne bucurăm de ski jumping și să îl considerăm, în general, o disciplină sportivă lipsită de discriminare, însă afirmația nu este întru totul validă, din păcate. Cert este că și săriturile cu schiuri feminine merită urmărite și produc spectacol.

surse foto: ellebeaver.wordpress.com, popcults.com, olympic.org

Povești de citit | sărituri cu schiurile