Ski jumping-ul, pasiunea mea!

Era începutul lui 2013 când, din plictiseală, încercând să găsesc ceva interesant la tv, m-am oprit pe Eurosport. Era o competiție tare ciudată… oameni care zboară pe schiuri?! Linii verzi, roșii și albastre desenate pe un deal numit trambulină, o „masă” de pe care săritorii alunecau în gol, telemark (ce-i ălă?!)… și ei chiar se distrează făcând asta?

Știu, spre rușinea mea, nu auzisem de ski jumping. Un amestec de uimire și curiozitate nu m-a lăsat însă să schimb canalul și, deși nu înțelegeam mare lucru – oameni care zboară pe schiuri!!! -, stăteam în fața televizorului exact ca un copil mic, savurând fiecare săritură.

Chiar atunci, în acele momente s-a născut pasiunea mea pentru sărituri.

Cum aveam să aflu ulterior, ceea ce urmărisem era nici mai mult nici mai puțin decât cea de-a treia etapă din Turneul celor 4 trambuline.

Lupta pentru „Vulturul de aur’’ se dădea între austriacul Gregor Schlierenzauer și norvegianul Anders Jacobsen. Deși cel din urmă a pierdut în final trofeul, felul lui de-a fi și modestia care îl caracterizează l-au așezat pe primul loc în topul preferințelor mele. Nu a durat mult până când pasiunea mea s-a extins asupra întregii echipe de vikingi.

Încet, am început să aflu ce era acela telemark-ul și de ce acei bieți băieți (și fete!) care zburau erau nevoiți să îl execute atunci când ajungeau pe sol, sau în cazul nostru, zăpadă. Sau, cum aveam să aflu în acea vară, pe plastic. Again, huh?! Schiuri vara, pe plastic? Sportul acesta nu înceta să mă uimească.

Fără să-mi dau seama, am început să devin dependentă de acest sport. Să aflu fiecare rezultat, să urmăresc fiecare competiție, să înțeleg fiecare punct din regulament, să-l cunosc, măcar virtual, pe fiecare dintre sportivi.

Pe scurt, am fost cucerită de acest sport, dar și de echipa mea de vikingi zăpăciți, care pun atâta pasiune în fiecare zbor încât nu poți să nu-i iubești. Din păcate, unii dintre ei s-au retras, lăsând un gol în inima mea de fan înrăit, însă, cu timpul, am învățat să îi apreciez și pe cei noi, care sunt niște sportivi extraodinari.

De-a lungul celor câțiva ani care s-au scurs de atunci, pasiunea mea pentru sărituri cu schiurile a crescut tot mai mult. Atât de mult încât am participat ca voluntar la organizarea unor competiții de sărituri cu schiurile ce s-au desfășurat la noi în țară, la Râșnov. Am cunoscut oameni minunați: sportivi, antrenori, oficiali, voluntari. Este minunat să simți că faci parte, chiar și pentru câteva zile, din lumea săriturilor cu schiurile.

În viitor sper să găzduim cât mai multe astfel de competiții, iar sportivii noștri să ajungă pe culmile succesului.

Un fan anonim al ski jumping-ului

Povești de citit | sărituri cu schiurile