Foarte mulți dintre cei care mă cunosc știu că de ani buni îmi place să urmăresc săriturile cu schiurile. Dintre ei, sunt mulți cei care nu înțeleg această pasiune a mea pentru un sport să-i spunem diferit de cel pe care îl îndrăgește majoritatea.

Ce e și mai bizar e că de-a lungul anilor, de la un simplu telespectator, am devenit din ce în ce mai implicat în fenomenul care este de fapt lumea săriturilor cu schiurile. Prieteni cu care am comunicat online, apoi prieteni cu care am comunicat offline, întâlniri de grup și multe alte momente frumoase. Nu mai e un secret faptul că la amplificarea acestei pasiuni ale mele au contribuit definitoriu comentariile efervescente și savuroase ale domnului Ion Sorin Hobana, o adevărată enciclopedie a acestui sport și un om care a pus foarte mult suflet în promovarea sa în România.

Vara lui 2012 a dus la o premieră atât în România, cât și pentru mine: primul concurs FIS de sărituri pe o trambulină românească, la Râșnov, pe recent-construita trambulină cu punctul de construcție la 64 de metri. Mi-am văzut atunci visul cu ochii: pe lângă o competiție frumoasă, mi-am întâlnit sportivul favorit, pe austriacul Thomas Morgenstern, o inspirație pentru toată perioada adolescenței mele. De atunci, la Râșnov lucrurile au evoluat, s-a finalizat construcția trambulinei de 90 de metri și la 1 martie 2014 Râșnovul găzduia prima etapă de Cupă Mondială. Feminină ce-i drept, dar totuși, Cupa Mondială! Pe unul din grupurile de Facebook dedicate acestui sport, s-a postat anunțul că e nevoie de voluntari. N-am mai stat pe gânduri, mi-am făcut bagajele și am aterizat, cu telemark, în Valea Cărbunării!

Râșnov ski jumping voluntariat

Am întâlnit acolo o echipă dedicată, plină de entuziasm dar și cu multe cunoștinte în domeniu, gata să facă față oricărei provocări. E adevărat, fiind printre primele mele provocări de acest gen, am fost puțin mai “cheesy”, reușind niște “performanțe” notabile (povestea termosului spart e deja în istoria trambulinelor din Râșnov), însă experiența a fost atât de plăcută, încât am decis să o repet, cu fiecare ocazie. Așa, am participat în calitate de voluntar la edițiile Cupei Mondiale Feminine din următorii ani: 2015, 2017 și 2018, ajutând așa cum m-am priceput mai bine. Nici nu mai țin minte care mi-au fost sarcinile de-a lungul timpului: am asigurat ordinea, am scris, am tradus, am adus muzică, am facut poze, am dat cu mătura, am luat la lopată zăpada de pe alei, am cărat imprimante sau infinite cutii cu mâncare și baxuri cu apă. Spun asta ca să știe oricine ca nu e chiar ușor să fii voluntar, însă satisfacția de a fi parte dintr-un eveniment sportiv de înaltă clasă, organizat cât mai aproape de perfecțiune nu se compară cu niciun alt sentiment.

După experiența acumulată în acești 4 ani, n-aș fi crezut că poate fi ceva mai presus. Și totuși, a fost. Septembrie 2018, mult așteptata etapă de Cupă Mondială Masculină, de vară. Adică cei mai titrați săritori cu schiurile din lume, la Râșnov, în sfârșit. O desfășurare de forțe uriașă, o echipă de voluntari care a crescut organic de la an la an și s-a coagulat frumos, completată în fiecare an de tot mai mulți entuziaști ai acestui minunat sport. Walter Hofer, cel căruia nu îi scapă niciun detaliu al acestei competiții, a fost și el prezent și într-un moment în care ne-am intersectat, mi-a strâns mâna și mi-a mulțumit că sunt acolo. El, directorul de cursă, i-a mulțumit unui voluntar entuziast. Ei bine, asta da onoare pentru mine!

Râșnov sărituri cu schiurile Walter Hofer

Am muncit enorm, ne-am și distrat, am legat noi prietenii și le-am consolidat pe cele vechi și am pus cu toții umărul, cu succes, zic eu, la scrierea unei noi pagini în istoria sportului din România. Așadar, vă îndemn pe voi, iubitorii lumii “Icarilor Moderni” și cititori ai acestei scurte confesiuni să veniți alături de noi, în echipa de voluntari care fac posibile competițiile de care ne bucurăm cu toții si pe care le asteptăm cu atâta nerăbdare în fiecare an! E multă muncă, dar satisfacția depășește orice așteptare!

text scris de Alexander Emanuel Avram

sursă foto: Alexander Emanuel Avram